Psiholog Ana Tatu – Gânduri despre psihologie
Se întâmplă ca unii oamenii să folosească diverse „etichete” pentru a identifica sau diferenția anumite caracteristici la ceilalți. Ei bine, eu am avut noroc să fiu însoțită, încă din copilărie, de etichetele „avocat” și „psiholo
g”. Astfel că, la vârsta potrivită, după ce le-am testat pe amândouă, am ales ce mi s-a potrivit mai bine.
Din dorința de cunoaștere și evoluție, am pornit pe drumul psihologiei (gr. știința sufletului), un drum lung, dar plin de satisfacție.
Mi-aduc aminte cu plăcere de anii de studiu, cercetare și practică, de numeroșii metri cubi de informație parcurși în cadrul facultății, masterului, formărilor, grupurilor de dezvoltare personală, workshop-urilor, conferințelor naționale și internaționale.
Aceste experiențe profesionale, acumulate cu multă muncă și pasiune, completate de experiențele de viață personale, nu tocmai line pe alocuri, m-au făcut să mă observ mai bine, să lucrez cu mine foarte mult și să dau valoare și sens profesiei.
Nu contează ce ni se întâmplă, ci ce alegem să facem cu ce ni se întâmplă.
În viață lucrurile nu sunt întotdeauna ușoare sau corecte. Felul în care interpretăm evenimentele din viață, cum le facem față, depinde foarte mult de resursele pe care le avem în noi. Iar atunci când nu reușim să le descoperim, e important să căutăm ajutor specializat.
Mă bucur să observ că expresia „te duci la psiholog, ești nebun, ești slab”, pierde teren.
Lumea începe să realizeze că, dacă atunci când sunt probleme de sănătate fizică, e firesc să mergem la doctor, la fel când întâmpinăm probleme de sănătate psihică (emoționale, cognitive, comportamentale) este normal să mergem la psiholog.
Din experiența de lucru cu oamenii, fie individual sau grup, cuplu și familie, indiferent că e vorba de copii, tineri, adulți sau vârstnici, atunci când se găsește acel echilibru între „cele 4 picioare ale scaunului”, reușim să menținem armonia între multitudinea de roluri și să trăim cu plăcere, să folosim corect resursele proprii, să fim flexibili, să ne adaptăm și să facem față situațiilor de viață, plăcute sau mai puțin plăcute.
- viața de familie (relația cu partenerul, copilul, părinții, rudele),
- viața profesională/școlară (succesul la job/ școală, relația cu colegii, șefii),
- viața socială (prietenii, activitățile și evenimentele sociale),
- viața personală (momentele cu noi înșine, pasiunile, hobby-urile)
E important de reținut că suntem diferiți și ne dezvoltăm diferit.
Într-adevăr, Freud, Erikson, Piaget, Kohlberg ș.a. au identificat stadiile dezvoltării psihice, însă fiind implicați factori ereditari, de mediu și educație, șansele să „creștem” toți la fel sunt destul de mici. Astfel, șansele să funcționeze sfaturile familiei, prietenilor, colegilor, vecinilor sunt la fel de mici, cel puțin în situațiile delicate.
Gândurile, emoțiile și comportamentele se manifestă diferit de la om la om. Iar ca specialist, ești calificat să explici în amănunt un psihodiagnostic și seriozitatea disfuncționalității. Ești pregătit să întocmești un plan terapeutic și să-l implementezi prin tehnici terapeutice specifice, adaptate personalității, nivelului de dezvoltare, preferințelor persoanei.
Nu există praful magic, nu există „faci asta și asta”.
Persoana este însoțită și ghidată în acest demers al schimbării, într-un cadru sigur, de înțelegere, respect, încredere și deplină confidențialitate, până reușește să meargă singură mai departe. Dar, contează relația care se construiește în cabinet și contează implicarea și efortul persoanei, ca rezultatele să fie bune.
Oamenii sunt diverși, iar problemele cu care se prezintă la cabinetul psihologic sunt diverse.
De la consiliere sau interveție psihoterpeutică de autocunoaștere, optimizare și dezvoltare personală, până la probleme serioase de comunicare și relaționare, tulburări de somn sau alimentare, dependențe (alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, pornografie, tehnologie), depresii, anxietate și atacuri de panică, fobii, doliu, divorț, stres posttraumatic, tulburări de personalitate, tulburări de spectru autist ș.a. De la evaluări de angajare, evaluări permis auto sau evaluări pentru permis portarmă, până la evaluări clinice ale stării mentale.
Munca și formarea unui psiholog este continuă.
Provocările sunt multe. Ședințele psihologice nu se încheie după cele 50 de minute ale unei întâlniri, ci presupun multă muncă. În funcție de fiecare caz și de specialitate: informare, studiu, interpretarea testării, întocmirea raportului, redactarea concluziilor, recomandărilor, oferirea de feedback.
Dar când munca este însoțită de pasiune, motivație, optimism, încredere, atunci și rezultatele sunt pe măsură.
Activitate în cercetare psihologică
- Studiu experimental „Modele de comportament parental și pattern-uri de atașament la copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani”, octombrie 2015;
- Studiu de cercetare „Relația dintre stilurile parentale și dezvoltarea psihologică a copilului”, iunie 2016;
- Decompensation of the Ego in chronic alcohol consumption, Romanian Journal of Cognitive Behavioral Therapy and Hypnosis Volume 3, Issue 1, January-March 2016;
- Studiu „Psihodiagnoză și evaluare clinică în psihopatologia copilului raportată la stilul parental”, iulie 2017;
- The relationship between parenting styles and the emotional and behavioural development of the child, International Conference – Education and Creativity for a Knowledge Based Society, noiembrie 2017.
Psiholog Ana Tatu, cu drept de liberă practică, membru CPR (Colegiul Psihologilor din România) și membru APR (Asociația Psihologilor din România).