Tulburarea de personalitate histrionică

Tulburările de personalitate prezintă o structură dizarmonică a psihicului determinată de un tipar stabil de trăiri interioare și de comportament care deviază marcant de la normele culturale ale mediului în care trăiește persoana.

Manifestările tulburării de personalitate sunt persistente și rigide, sunt de lungă durată, nu se datorează altor modificări de boală, consum de substanță, afecțiuni medicale. Cauzează disconfort semnificativ clinic în funcționarea interpersonală, în cogniție, afectivitate și controlul impulsului.

Tulburarea de personalitate histrionică este una dintre cele patru tulburări de personalitate ale clusterului B: antisocială, borderline, histrionică, narcisistică.

Această categorie de tulburări este caracterizată de dramatism, eretism, emoționalitate, teatralitate.

Prevalenţa tulburării este de 2–3%, fiind mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi. De asemenea, există o asociere cu tulburarea de somatizare, tulburările dispoziţiei şi uzul de alcool.

Dificultăţile interpersonale precoce rezolvate printr-un comportament dramatic, precum și un patern constituit din tată distant sau sever şi mamă seducătoare, pot reprezenta cauzele acestei tulburări.

Tulburarea de personalitate histrionică

Este definită și caracterizată printr-un stil dramatic, emoţional, impresionant (persoanele simpatice, seducătoare și provocatoare, sociabile, pline de culoare, căutând mereu să fie în centrul atenţiei), comportament dependent (capacitate redusă de a menține relațiile, tentative suicidare demonstrative), instabilitate emoțională (persoanele superficiale, nesincere, cu o vorbire dramatică, sugestionabile, cu entuziasmare facilă și intoleranță la ignorare).

Strategia persoanelor cu tulburare de personalitate histrionică este „ca la teatru” și prezintă următoarele credințe fundamentale și gânduri automate negative:

„Știu să farmec oamenii, pentru ca ei să mă ajute și să mă iubească”
„Cei de lângă mine sunt fie minunați, fie absolut îngrozitori”
„Trebuie să mă fac remarcat”
„Trebuie să fac neapărat impresie”
„Cochetez în așa fel, încât ceilalți să mă placă”
„Port haine care ies din comun”
„Ceilalți mă consideră irezistibil”
„Sunt o persoană fermecătoare și amuzantă”
„Ceilalți nu mă remarcă suficient”

Complicațiile care pot apărea în tulburarea histrionică pot fi reprezentate prin tulburări de somatizare, tulburări conversive, tulburări disociative, tulburări sexuale, tulburări ale dispoziţiei şi abuzul de substanţe.

În tratamentul tulburării de personalitate histrionică, în funcție de fiecare caz, se recomandă psihoterapia individuală (psihoterapia suportivă sau psihoterapia psihanalitică), terapia de grup, farmacoterapia (anxiolitice, pentru stările emoţionale tranzitorii).

Diagnosticul tulburării de personalitate histrionică (301.50) – DSM5:

Un tipar comportamental pervaziv caracterizat prin exprimarea excesivă a emoțiilor și căutarea captării atenției celor din jur, care debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situații și îndeplinește cinci (sau mai multe) din următoarele criterii:

 Se simte incomod în situațiile în care nu se află în centrul atenției.
 Interacțiunea individului cu alte persoane este adesea nepotrivită din cauza comportamentului inadecvat, cu tentă sexuală sau provocatoare.
 Afișează o trecere rapidă de la o emoție la alta și exprimă emoții superficiale.
 Individu se folosește în mod regulat de aspectul său fizic pentru a atrage atenția asupra sa.
 Are un stil de exprimare verbală prin care urmărește să impresioneze audiența, dar care este superficial și lipsit de detalii.
 Exprimarea emoțiilor este exagerată, teatrală și dramatică.
 Individul este sugestibil (poate fi foarte ușor influențat de alte persoane sau de circumstanțe).
 Apreciază greșit relațiile sale cu cei din jur și consideră că aceste relații sunt mult mai apropiate decât sunt în realitate.

Diagnosticul diferențial:
 tulburarea de personalitate borderline – elemente de disperare, sinucidere şi auto–mutilare mai manifeste; dar, tulburările pot să coexiste.
 tulburare de somatizare – predomină acuzele somatice.
 tulburare de conversiune – sunt prezente presupuse deficite somatice.
 tulburarea de personalitate dependentă – stilul emoţional histrionic lipseşte.

DSM-5, ICD-X, Kaplan

Comentariile sunt închise.