Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă

Tulburările de personalitate prezintă o structură dizarmonică a psihicului determinată de un tipar stabil de trăiri interioare și de comportament care deviază marcant de la normele culturale ale mediului în care trăiește persoana.

Manifestările tulburării de personalitate sunt persistente și rigide, sunt de lungă durată, nu se datorează altor modificări de boală, consum de substanță, afecțiuni medicale. Cauzează disconfort semnificativ clinic în funcționarea interpersonală, în cogniție, afectivitate și controlul impulsului.

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă este una dintre cele trei tulburări de personalitate ale clusterului C: dependentă, evitantă, obsesiv-compulsivă.

Această categorie de tulburări este caracterizată de anxietate, teamă, evitare, dependență.

Prevalența tulburării este mai mare la bărbați decât la femei, existând o posibilă transmisiune familială și fiind mai frecvent întâlnită la copiii mai mari din fratrie.

Antecedentele caracterizate prin disciplină aspră, precum și alte experiențe timpurii negative, pot constitui o cauză a acestei tulburări de personalitate.

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă este caracterizată de:
  • perfecţionism (extrem, care interferează cu îndeplinirea sarcinilor și produce suferință),
  • ordine (reguli, detalii, sistematizări),
  • lipsă de flexibilitate (rigiditate și încăpățânare, evitarea lucrului în echipă), gânduri insistente și supărătoare (intoleranță la compromis și corupție),
  • dorință de a controla oamenii și situațiile (neglijarea prietenilor sau activităților plăcute din cauza obsesiei terminării unui proiect, zgârcenie),
  • lipsa de abilităţilor interpersonale, umor, căldură.

Strategia persoanelor cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă este „ca la teatru” și prezintă următoarele credințe fundamentale și gânduri automate negative:

  • „Orice greșeală reprezintă o catastrofă”
  • Trebuie să fiu întotdeauna sigur pe măsurile mele de precauție”
  • „Detaliile sunt esențiale”
  • „Trebuie să evit murdăria că altfel mă voi îmbolnăvi sau îi voi îmbolnăvi pe ceilalți”
  • „Oamenii ar trebui să încerce mai mult”
  • „Orice greșeală  reprezintă o catastrofă”

Complicațiile care pot să apară în cadrul tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă sunt: o viață personală stearpă și dezolantă, schizofrenia (delirul de relație), tulburările anxioase, tulburările depresive, tulburările somatoforme (hipocondriace).

Tratamentul poate include psihoterapie individuală (suportivă sau orientată spre conştientizare), terapia de grup, farmacoterapia (pentru caracteristicile obsesive sau depresive, inhibitori al recaptării serotoninei).

Ca și evoluție, tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă are cel mai mare potențial de ameliorare a simptomelor.

Diagnosticul tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă (301.4) – DSM5:

Un tipar pervaziv caracterizat prin preocuparea pentru ordine, perfecționism și pentru a deține controlul mental și în relațiile interpersonale în detrimentul flexibilității, receptivității și eficienței, care debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situații și îndeplinește patru (sau mai multe) din următoarele criterii:

  • Preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau programe în asemenea măsură încât scopul principal al activității se pierde.
  • Grija excesivă pentru perfecțiune în cele mai mici detalii interferă cu efectuarea proiectelor (e.g., este incapabil să termine un proiect deoarece standardele sale personale excesiv de riguroase nu sunt respectate).
  • Este excesiv de dedicat muncii și productivității, ceea ce nu lasă timp pentru prietenii și activități relaxante (orele lungi de muncă pot fi explicate de nevoi financiare).
  • Scrupulozitate, rigiditate morală excesivă și inflexibilitate în materie de etică și valori (comportament care nu se explică prin norme culturale religioase).
  • Este incapabil să arunce obiecte uzate, stricate sau nefolositoare chiar dacă nu au nicio valoare sentimentală.
  • Refuză să delege altora sarcini sau să lucreze cu alte persoane dacă aceștia nu acceptă să facă lucrurile după regulile sale.
  • Adoptă un stil de a cheltui foarte restrictiv, atât față de sine, cât și față de alții; consideră că banii trebuie economisiți pentru eventuale catastrofe.
  • Sunt rigizi și încăpățânați

Diagnosticul diferențial:
 tulburarea
obsesiv–compulsivă (OCD) – obsesii sau compulsii adevărate.

Comentariile sunt închise.