Dezvoltarea copilului pe etape de vârstă 0-18 ani

Achizițiile specifice pe etape de vârste corespunzătoare ariilor de dezvoltare fizică, dezvoltare neurologică, dezvoltare a limbajului, dezvoltare emoțională, dezvoltare socială, dezvoltarea eului/ sexualității/ identității, dezvoltare morală:


Nou-născut (de la naștere la o lună):
  • Are loc o creștere rapidă în înălțime și greutate.
  • Nou-născutul doarme cea mai mare parte a zilei; își creează ciclurile nictemerale; toate simțurile există și se dezvoltă rapid.
  • Creierul are circa o pătrime din greutatea la vârsta adultă. 
  • Comportamentul este preponderent reflexiv.
  • Începe mielinizarea căilor neuronale vizuale. Începe stadiul senzorio-motor.  Poate învăța prin condiționare sau obișnuire; acordă mai multă atenție stimulilor noi decât celor familiari.
  • Comunică prin plâns și recunoaște sunetele auzite în uter. Plânsul semnalează emoții negative; emoțiile pozitive sunt mai greu de detectat.
  • Apariția nou-născutului modifică relațiile de familie. Părinții încep să se poarte diferențiat cu fetele și cu băieții.

1-6 luni:
  • Sugarul întinde mâna după obiecte și le apucă; își ridică și-și întoarce capul; se întoarce pe burtă; ar putea să se deplaseze târâș sau pe coate.
  • Se dezvoltă perceperea reliefului obiectelor; vederea ajunge treptat la parametrii maximi. Reflexele inutile dispar. Cortexul motor se maturizează. Mielinizarea căilor neuronale vizuale se prelungește până în luna a 5-a. 
  • Modificările în funcționarea creierului corespund diferențierii emoțiilor. Sugarul repetă comportamente ce determină rezultate plăcute; coordonează informațiile senzoriale; poate repeta o acțiune învățată anterior, dacă i se amintește contextul inițial.
  • Gângurește; recunoaște cuvinte familiare. Zâmbește și râde ca reacție la oameni și la imagini sau sunete neașteptate. Mulțumirea, interesul și neplăcerea sunt precursoarele emoțiilor ulterioare, mai diferențiate.
  • Începe să se dezvolte încrederea fundamentală. Sugarul arată interes față de alți bebeluși prin privire, gângurit și zâmbet.
  • Începe să apară sentimentul capacității de acțiune și al coerenței propriei ființe.
6-12 luni:
  • Sugarul stă în șezut fără sprijin, stă în picioare cu sprijin, apoi stă în picioare singur. Ar putea să facă primii pași independenți.
  • Greutatea la un an este triplă față de cea de la naștere.
  • Dezvoltarea cortexului prefrontal permite funcții cognitive și mnezice superioare. Lobii frontali, sistemul limbic și hipotalamusul interacționează pentru a facilita procesarea cognitiv-emoțională.
  • Exercită comportamente orientate spre scop. Poate sesiza diferențele dintre seturi mici de obiecte.
  • Sugarul prezintă comportamente de imitație întârziată și exersează comportamente de învățare.
  • Recunoaște sunetele limbii materne; își pierde capacitatea de a percepe sunete în alte limbi; rostește sunete fără sens (lalațiune), apoi imită sunetele limbii; ar putea să rostească primele cuvinte; folosește propoziții dintr-un singur cuvânt.
  • Apar emoțiile elementare: bucurie, surprindere, tristețe, dezgust și furie. Sugarul este conștient de faptul că experiențele subiective pot fi împărtășite.
  • Părinții încep să folosească disciplina pentru a ghida sugarul, a-l controla și a-l proteja.
12-18 luni:
  • Creșterea în înălțime și greutate încetinește întru câtva.
  • Copilul merge destul de bine.
  • Poate înălța turnuri din cuburi de construit.
  • Lateralizarea și localizarea funcțiilor cerebrale se amplifică. Copilul înțelege legăturile cauzale; se implică în jocuri constructive; caută obiectele în ascunzătoarea unde le-a văzut ultima oară. Stările emoționale continuă să se diferențieze.
  • Apare consultarea socială. Apare un stadiu incipient al empatiei. Relațiile de atașament influențează aspectul calitativ al altor relații. Conștiința de sine se află în dezvoltare.
  • Supunerea angajată și cea situațională sunt semne timpurii ale apariției conștiinței. Atenția acordată obiectelor cu defect sau deteriorate reflectă anxietatea față de propriile greșeli.
18-30 luni:
  • Copilul poate să urce trepte. Desenele sale constau în mâzgăleli.
  • Crește numărul de sinapse. Se produce mielinizarea lobilor frontali; acest lucru ar putea sta la baza conștiinței de sine. Sinapsele inutile se pierd.
  • Folosește reprezentări mentale și simboluri. Se atinge permanența obiectului. Poate alcătui constructe mentale și categorii. Apare memoria episodică.
  • Începe stadiul preoperațional. Se produce explozia denumirii obiectelor. Primele propoziți sunt deseori telegrafice.
  • Copilul începe să se implice în conversații. Generalizează excesiv regulile limbii.
  • Au apărut deja emoțiile de autoevaluare (stânjeneală, invidie, empatie), precum și presursorii rușinii și ai vinovăției.
  • Debutează atitudinea negativă.
  • Apar trăiri afective de autoevaluare. Se dezvoltă dorința de autonomie. Conflictele cu frații mai mari se intensifică.
  • Jocul cu alți copii este preponderent paralel. Copilul se recunoaște pe sine în oglindă. Folosirea pronumelor la persoana I arată conștiința de sine. Apare conștiința diferențierii sexelor.
  • Copilul ar putea manifesta comportamente prosociale. Vinovăția, rușinea și empatia stimulează dezvoltarea morală.
  • Apare agresivitatea în conflictele pentru jucării și spațiu.
30-36 luni:
  • Copilul are dentiția de lapte completă. Poate să sară pe loc.
  • Neuronii continuă să fie supuși integrării și diferențierii. Copilul știe să numere; cunoaște denumirea culorilor de bază; înțelege analogiile cu privire la lucrurile familiare; poate să explice relațiile cauzale familiare.
  • Învață aproape zilnic cuvinte noi, combină trei sau mai multe cuvinte și poate rosti până la 1000 de cuvinte; folosește timpul trecut.
  • Prezintă o capacitate tot mai mare de a „descifra” emoțiile, stările psihice și intențiile altor oameni.
  • Copilul vădește tot mai mult interes față de alți oameni, îndeosebi față de copii. Aplică la propria persoană termeni descriptivi. Agresivitatea devine mai mult verbală decât fizică.
3-4 ani:
  • Copilul poate să copieze forme și să facă desene; poate să toarne lichide, să mănânce cu tacâmuri și să folosească singur toaleta. Se îmbracă ajutat.
  • Creierul circa 90% din greutatea la vârsta adultă. Este vizibilă înclinația spre a folosi o mână mai mult decât pe cealaltă.
  • Mielinizarea căilor nervoase aferente auzului este completă.
  • Înțelege simboluri. Poate să apară memoria biografică. Se implică în jocuri de rol; poate să facă socoteli cu imagini, folosind numere întregi; înțelege subdiviziunile întregului.
  • Vocabularul, morfologia și sintaxa se îmbunătățesc și sunt mai complete.
  • Atitudinea negativă ajunge la apogeu; sunt frecvente crizele de furie.
  • Conștiința explicită a mândriei și a rușinii este foarte redusă. Se dezvoltă abilitățile literare incipiente. Solilocviul sporește.
  • Copilul vădește tot mai mult interes față de alți oameni. Jocul de rol are tematici sociale.
  • Conflicetele între frați cauzate de proprietatea asupra bunurilor sunt frecvente. Copiii se joacă cu alți copii de același sex, întărind comportamentul tipic sexului. Autodefinirea este axată pe trăsăturile exterioare. Gândirea despre sine este „tot sau nimic”.
  • Altruismul și alte comportamente prosociale devin mai frecvente; motivația constă în dobândirea laudelor și evitarea dezaprobării.
  • Vinovăția și grijile referitoare la greșeli ating apogeul. Raționarea morală este rigidă.
5-6 ani:
  • Copilul poate să coboare pe scări fără ajutor, să țopăie, să sară și să-și schimbe direcția de deplasare; se îmbracă fără ajutor.
  • Dentiția de lapte începe să cadă, fiind înlocuită de cea definitivă. Creierul a ajuns aproape la dimensiunile adulte, dar nu este pe deplin dezvoltat. Ariile corticale corelate cu limbajul se maturizează.
  • Teoria despre minte se maturizează: copilul poate face diferența între realitate și imaginație. Encodarea, generalizarea și construirea de strategii încep să fie mai eficiente.
  • Vorbirea este aproape adultă și vocabularul rostit conține circa 2600 de cuvinte. Copilul înțelege aproximativ 20000 de cuvinte; poate să repovestească un fir narativ.
  • Atitudinea negativă intră în declin. Copilul recunoaște mândria și rușinea la alții, dar nu și la sine.
  • Se pot forma tiparele comportamentului de tiranizare și ale celui de victimizare. Sentimentul competenței este în dezvoltare.
  • Concepția despre sine corelează diferite aspecte ale propriei persoane, preponderent în termeni pozitivi.
  • Conștiința apareteneței la sex devine constantă.
  • Raționarea morală devine mai felxibilă.
7-8 ani:
  • Echilibrul și controlul asupra corpului se îmbunătățește. Viteza și abilitatea de a arunca obiecte se îmbunătățește.
  • Se produce eliminarea sinapselor inutile. Începe stadiul operațiilor concrete. Copilul înțelege cauza și efectul, așezarea în serie, deducția tranzitivă, includerea în clase, raționamentul inductiv și conservarea.
  • Procesarea a două sau mai multe sarcini odată devine mai ușoară. Se îmbunătățesc abilitățile pragmatice.
  • Copilul este conștient de propria mândrie și rușine.
  • Jocul de-a tăvăleala este obișnuit la băieți, ca mod de a concura pentru dominație.
  • Concepția despre sine este mai echilibrată și mai realistă. Sentimentul valorii personale devine explicit.
  • Raționarea morală devine tot mai flexibilă.
  • Sporesc comportamentele empatice și prosociale.
  • Agresivitatea, mai ales cea de tip ostil, se reduce.
9-11 ani:
  • Fata obișnuită începe să prezinte schimbări puberale, apoi începe valul de creștere al adolescenței.
  • Eliminarea sinapselor nedorite continuă până în adolescență. Sporește capacitatea de luare în calcul a mai multor perspective. Strategiile mnezice se îmbunătățesc.
  • Înțelegerea sintaxei și a structurii frazei este mai complexă. Solilocviul se pierde treptat. Principala dezvoltare se produce la nivelul abilităților pragmatice.
  • Înțelegerea și reglarea emoțiilor sporesc. Copilul înțelege mai bine diferența între vinovăție și rușine.
  • Părintele și copilul împart reglarea conduitei. Conflictele între frați ajută la dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor.
  • Prieteniile devin mai intime. Imaginea copilului devine tot mai importantă, mai ales pentru fete.
  • Raționarea morală este dirijată tot mai mult de simțul dreptății.
  • Copilul vrea să fie cuminte, ca să păstreze ordinea socială.
  • Agresivitatea devine de tip relațional.
12-15 ani:
  • Băiatul obișnuit intră la pubertate și evidențiază vălul de creștere al adolescenței.
  • Lobii frontali încă nu sunt dezvoltați deplin; procesarea informațiilor s-ar putea efectua în ariile din lobii temporali care au de a face cu reacțiile emoționale și instinctuale.
  • Poate ajunge la stadiul operațiilor formale; sunt folosite abstarcțiunile și raționamentul ipotetico-deductiv.
  • Volumul memoriei trece la șase cifre.
  • Principala dezvoltare se produce tot la nivelul abilităților pragmatice. Argoul adolescenților este un semn distinctiv al dezvoltării identității. Oscilațiile de dispoziție ar putea deveni tot mai frecvente; pot include sentimente de stânjeneală, timiditate, singurătate și depresie.
  • Dorința tot mai mare de autonomie coexistă cu nevoia de apropiere față de părinți și de sprijin din partea lor. Conflictele între părinte și copil ating apogeul.
  • Dezvoltarea identității devine problema centrală. Identitatea sexuală devine o preocupare principală. Raționarea morală reflectă conștiința tot mai clară a echității și a elaborării de reguli în cooperare.
16-18(20) ani:
  • După pubertate, sistemul de stabilire a ritmului nictemeral și ritmurile biologice se schimbă, afectând ciclul somn-veghe.
  • Băieții și fetele ajung la înălțimea maximă.
  • Conexiunile între celulele corticale continuă să se îmbunătățească, inclusiv la începutul vârstei adulte. Părțile cortexului care controlează atenția și memoria sunt mielinizate aproape complet.
  • Capacitatea de folosire a raționamentului ipotetico-deductiv sporește. Baza de cunoștințe continuă să crească.
  • Adolescentul înțelege circa 80000 de cuvinte. Oscilațiile de dispoziție devin mai rare și mai puțin intense.
  • Este tot mai capabil să își exprime propriile emoții și să înțeleagă sentimentele altora. Independența față de părinți se amplifică.
  • Relațiile între frați devin în mai mare măsură egalitare, mai puțin intense și mai puțin apropiate.
  • Prieteniile sunt mai intime decât în orice altă perioadă. Intimitatea se poate transforma în relații amoroase. Majoritatea adolescenților s-a implicat în activități sexuale.
  • Relativismul poate juca un rol-cheie în raționarea morală.

Papalia, Dezvoltarea umană

Comentariile sunt închise.